Căderea Guvernului Ludovic Orban este un mare succes pentru România europeană, cea aflată pe punctul de a fi exterminată de PSD în vremea regimului Dragnea.
De ce? Pentru că nimic nu se poate construi în ţară, cu un Parlament complet nociv, dominat de aceiaşi parlamentari care au aruncat România în haos în timpul guvernării Dragnea-Tăriceanu.
Indiferent câte combinaţii ar face vechea Opoziţie, ce formule de compromis ar găsi PNL, USR-PLUS sau PMP, PSD şi aliaţii săi vor ţine România în loc.
Or, situaţia este una de criză continuă, care necurmată la timp va exploda în faţa tuturor, mai devreme sau mai târziu.
Dar un Guvern oricare ar fi el, fie şi având „spate” la Palatul Cotroceni, nu poate face mai nimic atâta vreme cât Parlamentul e tot cel al „Ciumei Roşii”, rezultat în alegerile legislative din 2016, care l-au făcut mare pe Liviu Dragnea şi au făcut mică România vreme de trei ani după aceea.
Azi, PSD, UDMR, Pro România şi alţi parlamentari răzleţi au votat căderea Guvernului Orban. Mingea este acum la preşedintele Iohannis, care va muta în direcţia anunţată de el şi PNL: cea a alegerilor anticipate.
Probabil din acest motiv, Iohannis îl va desemna tot pe Ludovic Orban prim-ministru. Şi tot probabil, aceeaşi majoritate care azi l-a demis pe Orban în Parlament va fi obligată exact de votul dat azi să-l demită şi a doua oară, dacă Ludovic Orban va fi desemnat din nou premier PNL. În caz contrar, s-ar face complet de râsul lumii: l-ai demis prima dată, dar n-o mai faci a doua oară!
Dacă aşa se va întâmpla, cei care vor câştiga vor fi tot Iohannis şi PNL. Vor putea da vina pe aceeaşi „Ciumă” condusă de Ciolacu, Dăncilă, Ponta, Hunor&co., vor schimba legislaţia în favoarea lor – vezi facilitarea votului în Diaspora, care ajută masiv PNL (vezi scorul masiv înregistrat de Klaus Iohannis la alegerile din noiembrie anul trecut).
Ba mai mult, aflându-se la guvernare, adică la putere, liberalii vor fi organizatorii alegerilor, vor avea administraţia pe mână, resursele statului, banii. Altfel spus, vor face jocurile, prin mobilizare electorală cu acele instrumente „marca” PSD.
Sună cinic, ştiu, dar cum altfel poţi să lupţi cu această caracatiţă a corupţiei cancerizate, care intoxicat România de la Revoluţie încoace, infiltrându-şi oamenii peste tot în instituţii, unde la vedere sunt funcţionari şi în spate sunt agenţi ai PSD?
Aşadar, în orice situaţie nocivă provocată de „majoritatea roşie” din actualul Parlament, cei care fac legea sunt tot Iohannis şi PNL.
Dacă al doilea guvern PNL e picat din nou în Parlament, vin anticipatele dorite şi de liberali, şi de USR-PLUS, probabil viitorii parteneri din viitorul Guvern rezultat în urma viitoarelor alegeri parlamentare.
Dacă nu, liberalii vor rămâne la putere pe perioada anului electoral 2020, căci desemnarea unui nou candidat pentru funcţia de prim-ministru e atributul preşedintelui Iohannis, nu al lui Ciolacu, nici al lui Ponta, Hunor sau Tăriceanu.
Interesul României europene este clar: un nou Parlament, în care PSD şi aliaţii săi (UDMR, Minorităţi, Pro România, ALDE etc.) să ocupe un spaţiu cât mai mic.
Că acest obiectiv va fi atins mai repede, prin alegeri anticipate, sau mai târziu, prin alegeri la termen, e doar un detaliu.
Azi, prin căderea Guvernului Orban, putem spune că planul Iohannis-PSD merge uns. El a prins contur încă din vremea lui Dragnea, când a fost clar că trebuia pregătită alternativa la acest regim politic antinaţional şi antieuropean.
De atunci, totul a mers „brici”: câştigarea alegerilor europarlamentare, condamnarea baronului de Teleorman, câştigarea alegerilor prezidenţiale, dărâmarea Guvernului Dăncilă, instalarea Guvernului PNL şi, acum, căderea Guvernului PNL.
Urmare a acestui plan bine ticluit liberalii au ajuns primul partid al ţării, iar scorul se apropie de 50%, potrivit ultimului sondaj IMAS pe ianuarie!
La fel de bine putem spune că orice zi în plus cu un astfel de Parlament este o zi împotriva României europene şi în favoarea României trecutului.
Dar chinul provocat de PSD României sănătoase nu mai durează mult. E o chestiune de timp scurt.
Prin comparaţie cu cei 30 de ani de la Revoluţie încoace, când PSD a făcut ce-a vrut din ţara asta – cu nişte pauze, în care doar şi-a conservat forţele şi şi-a pregătit revanşa – 3 luni sau 6 luni de zile nu mai înseamnă nimic.
Sursa: ziaristii.com
Discuții despre această postare