Adormirea Maicii Domnului: Sărbătoarea Credinței și Tradiției în Lumea Creștină

Astăzi, întreaga Creștinătate, de la Tinos și Paros până la Skiathos și satele Zagori, sărbătorește Adormirea Maicii Domnului.

Oriunde pe acest pământ, astăzi, se sărbătorește un eveniment important pentru Creștinism și pentru elenism. Maica Domnului a adormit și a fost înălțată la ceruri.

Da! Chiar și Maica Domnului a adormit, la fel ca toți cei care poartă natura umană. Deși a depășit în slavă și onoare toate puterile cerești, fiind „mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii” și „mai presus de toate făpturile”, având „locul al doilea în Sfânta Treime”, conform imnografiei Bisericii.

Sfântul Ioan Damaschin, marele teolog și imnograf al Bisericii, în cuvântarea sa despre Maica Domnului, ne prezintă pe Născătoarea de Dumnezeu nu doar acceptând moartea, ci și grăbindu-se să-l întâlnească pe Unicul Său Fiu, rugându-se să-i primească sufletul „iubit” în mâinile Sale divine. Sfântul Ioan Damaschin scrie: „În mâinile Tale îmi încredințez sufletul, copilul meu. Primește sufletul meu, pe care l-ai păstrat fără pată. Ție și nu pământului îmi las trupul. Păzește-l intact, acela care a fost locuința Ta și care a rămas feciorelnic când Te-ai născut. Aproape de Tine, ia-mă, ca să locuiesc cu Tine, cu Tine, care ești rădăcina mea. Mă grăbesc să vin la Tine. La Tine, care ai venit și m-ai vizitat, fără să Te desparți de Tatăl Tău”.

Minunat! Mama vieții primește moartea! Moartea Sa transcende conceptul de moarte și se transformă în „adormire”, „înălțare divină” și „plecare” sau „stabilire” la Domnul. Și chiar dacă se vorbește despre „moarte”, aceasta este o moarte dătătoare de viață și „începutul unei existențe noi”, a celei veșnice, după cum spune Sfântul Ioan Damaschin.

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului

Când a adormit Maica Domnului? Nu știm. Noul Testament nu ne oferă informații. Despre adormirea Ei aflăm din relatările unor figuri importante ale Bisericii, precum Sfântul Ioan Teologul, Dionisie Areopagitul, Modest din Ierusalim, Andrei din Creta, German din Constantinopol, Ioan Damaschin și alții, precum și din troparele imnografiei bisericești. În aceste texte se păstrează tradiția „veche și adevărată” a Bisericii despre acest eveniment teologic.

Conform tradiției bisericești, Maica Domnului a adormit în casa Evanghelistului Ioan, unde locuia. După ce i-au închis ochii, Apostolii i-au purtat trupul la Grădina Ghetsimani, unde a fost înmormântată.

Sfântul Ioan Damaschin descrie cu mare tandrețe primirea sufletului Maicii Domnului de către Fiul Său:

„Vino, Mama mea binecuvântată, să te odihnești. Ridică-te, vino lângă Mine, cea mai virtuoasă dintre femei, pentru că a trecut iarna și a venit vremea să culegem ramuri. Frumoasa Mea, fără pată, mireasma mirurilor Tale depășește toate parfumurile.”

Sfântul Ioan Damaschin, plin de admirație pentru înălțarea Sa, se minunează și scrie: „O, cum a primit cerul pe Cea care a fost mai largă decât cerurile! Cum a primit mormântul pe Aceea care a primit pe Dumnezeu! Da, a primit-o și a încăput-o, pentru că nu a devenit mai largă decât cerul prin dimensiunea trupului Său. Cum ar putea un trup de trei picioare, care se micșorează tot mai mult, să depășească lățimea și lungimea cerului? Dar, prin harul divin, a depășit orice înălțime și lățime, pentru că ceea ce este divin este dincolo de orice comparație. O, mormânt sfânt și minunat, venerabil și demn de închinare.”

Iubirea și pomenirea Bisericii nu se concentrează asupra cadrului istoric și real, ci asupra esenței și semnificației morții Sale, pomenind moartea Celei a cărei Fiu, conform credinței noastre, a învins moartea, a înviat din morți și ne-a promis învierea finală și victoria vieții nemuritoare.

În Adormirea Sa, ni se dezvăluie tot misterul plin de bucurie al acestei morți și devine bucuria noastră, pentru că Fecioara Maria este una dintre noi. Însăși moartea devine o viață triumfătoare. Astfel, în această sărbătoare nu există tristețe, nu există bocete funerare, nici durere, ci doar lumină și viață.

Imnografia bisericească nu se ferește de a folosi caracterizări mărețe pentru Maica Domnului, nici laude, nici imnuri. Cel mai mare elogiu adus Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este Imnul Acatist, apogeul imnografiei dedicate Ei, care povestește într-un mod poetic și liric întregul plan al mântuirii.

Celebrări faimoase:

În Tinos, unde are loc cel mai mare pelerinaj, sărbătoarea Maicii Domnului a fost stabilită printr-un Decret Regal din 1836 pentru a dura opt zile, până la „înălțarea” Maicii Domnului, pe 23 august, când, într-o atmosferă emoționantă, se cântă imnuri și laude în fața epitafului și a icoanei.

La Panagia Sumela, simbolul credinței pontice, pelerinajul național este dominat de icoana Maicii Domnului, realizată de Evanghelistul Luca, crucea împăratului Emanuel Comnenul și sfânta Evanghelie a părintelui Hristofor, dar oferit de împăratul David Comnenul.

În Paros, se sărbătorește Panagia Ekatontapiliani. Biserica sa, cunoscută sub două denumiri, „Katapoliani” și „Ekatontapiliani”, se află în capitala insulei, Parikia.

În Kozani, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este deosebită la mănăstirea istorică Panagia din Mikrocastrou, unde în fiecare an mii de credincioși vin să se închine la icoana Maicii Domnului.

Pe insula lui Papadiamantis, Skiathos, de la seara premergătoare sărbătorii, se scoate epitafiosul Maicii Domnului însoțit de melodia emoționantă a cântărilor închinate Ei.

În Thassos, în satul Panagia, după procesiunea icoanei, credincioșii se adună în curtea bisericii pentru a participa la masa festivă.

Concluzie

Adormirea Maicii Domnului este una dintre cele mai importante sărbători religioase din Grecia și din lumea ortodoxă, fiind un moment de profundă reflecție spirituală și de comuniune. Această sărbătoare este marcată prin tradiții unice care îmbină credința, cultura și istoria, creând o legătură strânsă între credincioși și divin.