Un procuror de la Parchetul General a cerut marți judecătorilor de la Curtea de Apel București condamnarea lui Alexandru Vișinescu, fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, la 25 de ani închisoare și degradarea militară, pentru săvârșirea infracțiunii de tratamente neomenoase.
Judecătorii de la Curtea de Apel București au finalizat marți dosarul lui Alexandru Vișinescu și au stabilit pentru 24 iulie data când vor da sentința.
În ultimul cuvânt, Vișinescu a spus, cu voce tremurândă, că a fost corect și a muncit sincer.
„În condițiile de atunci, mi-am dovedit corectitudinea. Vă rog să apreciați sinceritatea mea. Am dovedit corectitudine. De asta m-au trimis la Râmnicu Sărat. Direcția Generală a Penitenciarelor trebuia să intervină. Am fost mult timp servitor”, a declarat Vișinescu.
La acest ultim termen al procesului, procurorul de ședință a declarat că, în cazul lui Alexandru Vișinescu, ar trebui aplicată detenția pe viață, însă, cum acesta are peste 65 de ani, pedeapsa maximă prevăzută de legea penală este de 25 de ani.
Procurorul a explicat că pentru Alexandru Vișinescu legea penală mai favorabilă este vechiul Cod penal, respectiv infracțiunea de tratamente neomenoase, care are în noul Cod penal corespondent în infracțiunea de crime împotriva umanității.
Reprezentantul Parchetului a mai cerut ca Alexandru Vișinescu să fie degradat militar și să fie obligat, în solidar cu Ministerul de Interne, Ministerul de Finanțe și ANP, la plata unor despăgubiri către trei părți civile, Nicoleta Eremia, Elena Iacob și Anca Maria Cernea, rude apropiate ale deținuților politici care au decedat în Penitenciarul Râmnicu Sărat.
În rechizitoriul citit în sala de judecată, reprezentantul Parchetului a spus că Vișinescu este răspunzător direct de instaurarea unui regim de exterminare la Penitenciarul din Râmnicu Sărat, în care deținuții politici trăiau în condiții inumane, fără hrană suficientă, fără medicamente, și erau torturați fizic și psihic.
Potrivit unei caracterizări aflate la dosar, Alexandru Vișinescu „are dezvoltată ura față de dușmanul de clasă, este curajos și hotărât în a lua măsuri împotriva deținuților”.
Deși la nivelul anilor 1956 — 1963, perioadă când Alexandru Vișinescu a fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, existau dispoziții legale privind hrana deținuților, acesta nu le-a respectat, cei închiși fiind efectiv înfometați.
Procurorul a dat citire unor declarații ale foștilor deținuți politici, precum și mărturiilor scrise în memorii de foștii lideri țărăniști Corneliu Coposu și Ion Diaconescu, care relatau despre regimul de teroare instituit de Alexandru Vișinescu.
Conform acestor mărturii, deținuții erau bătuți fără nicio justificare, înfometați, maltratați, iarna nu aveau căldură în celule, nu aveau voie să comunice sub nicio formă, fiind izolați total.
Cei care au protestat au suferit corecții fizice severe, un exemplu fiind fostul lider țărănist Ion Mihalache, care a fost bătut cu bestialitate de gardieni până a decedat.
Procurorul a mai spus că în anul 1968 a fost declanșată o anchetă a Partidului Comunist Român, la cinci ani de la desființarea Penitenciarului Râmnicu Sărat, și a fost întocmit un raport al Securității Statului, concluzia fiind că la penitenciarul condus de Vișinescu a existat un regim de exterminare.
Alexandru Vișinescu, fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a fost trimis în judecată pe 18 iunie 2014, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind acuzat de săvârșirea de infracțiuni contra umanității, în legătură cu abuzurile exercitate asupra deținuților politici.
Procurorii susțin că, în perioada 1956 — 1963, Alexandru Vișinescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a săvârșit acțiuni și inacțiuni sistematice, care au avut ca rezultat persecutarea colectivității reprezentate de deținuții politici încarcerați în acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic.
Astfel, deținuții erau supuși unor condiții de existență sau tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică, fără să li se asigure un minim de medicamente și fără să li se acorde îngrijiri sau asistență medicală adecvate.
Totodată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaților prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreționar și abuziv, condițiile de detenție inumane, relele tratamente, bătaia și alte violențe, ignorarea adreselor și sesizărilor formulate de deținuți erau tot atâtea acțiuni menite a duce la exterminarea fizică a persoanelor încarcerate.
Principalele categorii de deținuți aflate în penitenciar, așa cum reiese chiar dintr-o notă a lui Vișinescu adresată Consiliului Securității Statului din anul 1967, erau: foști conducători în guvernele burghezo-moșierești și în conducerile PNȚ și PNL; foști conducători ai diverselor organizații subversive; foste cadre de conducere după 23 august 1944; foste cadre MAI după 23 august 1944; foști conducători ai diverselor secte religioase; alte cazuri mai izolate.
„Condițiile de viață din Penitenciarul Râmnicu Sărat, așa cum reies din documente și au fost descrise și de foștii deținuți, au creat premisele apariției unor afecțiuni deosebit de grave, soldate în câteva cazuri cu decesul, probând natura abuzivă și tratamentul neglijent aplicat de comandantul închisorii, lt. col. (r) Vișinescu Alexandru. Regimul impus nu asigura sub nicio formă condițiile minime de supraviețuire pe termen lung, având în vedere că de cele mai multe ori sentințele se întindeau pe o perioadă care depășea 10 ani. Decesul deținuților survenea, astfel, în urma unui proces lent, dar eficace, prin care aceștia erau torturați fizic și psihic”, susțin procurorii.
Până în prezent, din documentele studiate, au fost identificați 138 de deținuți care au trecut prin Penitenciarul Râmnicu Sărat în timpul mandatului lui Alexandru Vișinescu.
De menționat este și faptul că regulamentele în materia condițiilor de detenție ce erau în vigoare în acea perioadă alcătuiau doar premisele organizării regimului de exterminare în penitenciare și colonii de muncă sau îl îmbrăcau într-o formă oficială, în timp ce măsurile concrete luate pentru anihilarea deținuților politici erau lăsate în grija comandanților de penitenciare și doar amendate prin ordine și recomandări neoficiale venite pe linie de partid.
Practic, organizarea și funcționarea regimului de exterminare, neputând fi reglementate prin acte oficiale, depindeau de eficacitatea și inventivitatea comandanților de penitenciare, dar și de obediența acestora și fidelitatea arătată față de partid.
Repartizarea la conducerea penitenciarelor se făcea și prin raportare la calitatea deținuților politici și interesul partidului pentru eliminarea lor rapidă.
„Se remarcă faptul că în cadrul Penitenciarului Râmnicu Sărat erau încarcerate preponderent personalități ale vieții politice, lideri ai partidelor istorice, fapt ce a determinat necesitatea numirii unui comandant de penitenciar experimentat în reeducare și de încredere. Așa se explică duritatea extremă a comandantului Alexandru Vișinescu și rezultatele tulburătoare obținute în procesul de exterminare pus la punct de acesta”, mai spun procurorii.
Discuții despre această postare