Rezultatul referendumului din Grecia, în cadrul căruia 61% dintre cetăţeni au respins condiţiile creditorilor străini, nu constituie o surpriză, apreciază teoreticianul specializat în geopolitică George Friedman, într-o analiză publicată de Stratfor, notând că liderii UE au făcut calcule greşite.
În opinia analistului american, există trei motive pentru care votul la referendumul din Grecia nu este o surpriză.
„În primul rând, coaliţia de extremă stângă care conduce Grecia se află la putere pentru că are o înţelegere asupra situaţiei interne. Apoi, convingerea grecilor că dispreţul constant manifestat de liderii europeni la adresa premierului şi a ministrului de finanţe se răsfrânge şi asupra lor, dar şi că situaţia în care liderii europeni te dispreţuiesc nu e foarte rea. În sfârşit, liderii europeni au pus grecii în postura din care nu mai au nimic de pierdut. Grecii au fost lăsaţi să aleagă din două forme de dezastru – o formă imediată, dar din care se poate ieşi, şi o formă pe strangulare termen lung din care nu pot ieşi”, explică Friedman.
„Aşa cum a notat Fondul Monetar Internaţional (FMI), grecii nu îşi pot plăti creditele sau scăpa din coşmarul economic fără o restructurare substanţială a datoriei, care să includă şi iertarea unei părţi importante a datoriei şi bunăvoinţa de a crea o soluţie pe mai multe zeci de ani. FMI a subliniat că o creştere a austerităţii, pe lângă presiunea unei poveri imposibile, va întârzia ori revenirea Greciei, ori plătirea datoriei. Grecii ştiau acest lucru foarte bine. Era evident că austeritatea fără restructurare radicală va duce, inevitabil către colaps, dacă nu acum, atunci în curând. Concentrarea pe domeniul pensiilor i-a făcut pe europeni să pară duri, însă a fost o abordare destul de idioată. Toate măsurile de austeritate cerute nu ar fi produs suficient de mulţi bani pentru pătirea datoriei fără restructurare. În acest scenariu, Grecia fie ar fi intrat în colaps, fie datoria ar fi fost restructurată”, adaugă specialistul.
„Din moment ce liderii europeni nu sunt idioţi, este important de înţeles jocul pe care îl fac. Ştiau foarte bine că măsurile de austeritate sunt undeva între irelevant şi alterarea plăţilor din datorie. Au insistat pe această bătălie în acest timp pentru că au crezut că vor câştiga şi era important pentru ei să facă Grecia să capituleze, din cauza unor motive mai extinse”, subliniază Friedman.
Nicio altă ţară europeană nu este într-o condiţie atât de rea ca Grecia. Totuşi, unele ţări europene, din sud, au datorii pe care ar prefera să le renegocieze. Aceste ţări se descurcă mai bine decât Grecia anul acesta, dar cu şomajul în creştere, nu este clar în ce condiţie vor fi anul următor sau peste doi ani. De asemenea, nu este clar ce guverne vor veni la putere şi care va fi poziţia acestor viitoare guverne. Grecia este responsabilă pentru 2% din PIB-ul UE, însă Italia şi Spania sunt mult mai importante. Problema cu restructurarea datoriei este că, după ce se face pentru o ţară, restul vor dori, de asemenea, restructurări, iar UE nu a vrut să creeze precedente. În Grecia, liderii europeni au găsit criză şi guvern ostil, locul perfect pentru a lua o poziţie fermă. Au devenit inflexibili în privinţa restructurării datoriei şi au cerut măsuri de austeritate crescute într-o ţară cu şomaj de 25%. Strategia UE în trecut a fost una psihologică, dar liderii europeni nu a realizat că Syriza a venit la putere în urma promisiunii că va termina acest joc; au crezut că sub presiune, partidul va ceda.
„Dacă Syriza ar fi cedat, partidul s-ar fi împărţit şi un nou partid anti-european ar fi apărut în Grecia. Dar, mai la un nivel mai profund, grecii nu au mai avut nimic de dat. Liderii europeni au calculat greşit, au crezut că grecii sunt mai flexibili şi au vrut să demonstreze oricărei alte ţări care ar lua în considerare o manevră similară în viitor care sunt costurile. Europenii s-au temut de riscul moral de compromitere în cazul Greciei. Astfel, au creat o situaţie mai periculoasă pentru ei”, explică Friedman.
Uniunea Europeană a creat premisele pentru creşterea partidelor eurosceptice. Europenii trebuie să continue jocul ori să ofere un compromis pe care nu l-ar fi oferit înainte de votul din Grecia. Prima variantă ar duce la părerea despre UE că este un potenţial inamic al naţiunilor care trec prin perioade grele, iar a doua variantă ar costa credibilitatea liderilor europeni în negocieri viitoare.
Totuşi, dacă Grecia se retrage din UE, impactul asupra euro va fi trivial, însă ce ar putea fi extrem de periculos este părăsirea zonei euro şi supravieţuirea sau chiar înflorirea. Grecia are trei surse alternative de bani. În primul rând Rusia, cu care Grecia are o relaţie cel puţin din anii ’70, lucru care a iritat SUA şi UE. Rusia, pe de altă parte, este interesată de o pârghie pe care să o folosească împotriva europenilor şi americanilor. Rusia nu a spus oficial că va împrumuta Grecia, dar şi-a anunţat interesul pentru unele active greceşti. O altă sursă de finanţare pentru Grecia, deşi mai puţin probabilă decât Rusia, este China şi unii dintre partenerii acesteia. China încearcă să se poziţioneze ca o putere globală veritabilă, iar un ajutor dat Greciei ar crea influenţă regională la un cost scăzut, consideră analistul Stratfor.
În sfârşit, mai există şi posibilitatea de finanţare de la fonduri de tip hedge şi firme cu capital privat americane, iar guvernul american nu le va descuraja, mai ales din cauza riscului ca Grecia să fie finanţată de Rusia sau de China. După colaps, Grecia ar putea deveni o oportunitate interesantă pentru investiţii. Grecia este valoroasă, iar în lipsa datoriei, reprezintă o investiţie cu risc mare, dar atractivă.
„Liderii europeni s-au pus singuri într-o poziţie dificilă. Dacă îşi menţin poziţia, deschid uşa ideii că există viaţă după Uniunea Europeană, iar aceasta este ideea pe care liderii europeni nu vor să o valideze. Astfel, este posibil ca UE să negocieze cu Grecia o înţelegere pe care aceştia o pot accepta, dar acesta este un alt precedent pe care UE nu şi-l dorea. Pe lângă toate acestea, Germania îşi face griji pentru viitorul Uniunii Europene. Germanii sunt mai puţin îngrijoraţi de euro sau de datoria Greciei decât sunt de zona de liber schimb, care absoarbe părţi importante din exporturile lor masive. Ochii trebuie să fie pe Germania acum, este în topul leadership-ului european şi va lua următoarea decizie – nu pentru binele UE, dar pentru binele Germaniei”, conchide Friedman.
