Vremea din această vară, seceta, incendiile și inundațiile – din Japonia și până la Cercul Arctic – sunt dovezi, dincolo de orice îndoială, că ne confruntăm cu o criză climatică.
Este de așteptat ca situația să se înrăutățească, potrivit CNN.
Întreaga comunitate globală trebuie să înțeleagă, în cele din urmă, nevoia implementării unor măsuri drastice și inițiative mai eficiente decât tot ceea ce este prevăzut în acordurile climatice semnate până în prezent.
Schimbările climatice, necontrolate, ne vor elimina în cele din urmă rasa – iar emisiile de gaze cu efect de seră produse de om continuă să crească, avertizează specialiștii.
O scrisoare deschisă, semnată de 15.000 de oameni de știință din comunitatea internațională, arată că “timpul se scurge și trebuie să recunoaștem că Pământul este singura noastră casă.”
În Europa, Germania este exemplul cel mai frecvent citat, deoarece are una dintre cele mai avansate economii industriale din lume, care a prosperat odată cu creșterea surselor regenerabile de energie. Cu toate acestea, Norvegia și Islanda funcționează deja aproape integral cu ajutorul energiei regenerabile.
Danemarca intenționează să folosească energia din surse regenerabile până în 2050, exploatând energia eoliană. Până în 2020, energia eoliană ar putea acoperi jumătate din consumul de energie electrică al țării. Centralele daneze bazate pe cărbune vor fi eliminate treptat până în 2030. Și până în 2035, toată energia electrică și încălzirea vor fi generate folosind surse regenerabile.
“Din 1992, emisiile de carbon au crescut cu 62%”, a spus William Ripple de la Colegiul de Silvicultură al Universității de Stat din Oregon, care a inițiat scrisoarea. ”Și schimbarea temperaturii medii globale este unul dintre rezultatele devastatoare ale acestor valori. De asemenea, din 1992, avem două miliarde de oameni pe Pământ, ceea ce reprezintă o creștere a populației cu 35%”.
În anii ’80, răspunsul comunității internaționale la apariția ploilor acide și a subțierii stratului de ozon ilustrează ce poate face omenirea atunci când își pune mintea să schimbe comportamentul uman și, mai presus de toate, al comportamentului industrial.
Prin Protocolul de la Montreal din 1987 și, respectiv, prin Protocolul de la Helsinki din 1985, au fost instituite tratate care au oprit amenințarea distructivă a poluanților responsabili de aceste dezastre.
Lupta împotriva schimbărilor climatice este în mâinile noastre. În pofida acțiunii politice slabe până în prezent, schimbarea trebuie să vină de la omul de rând.
Un alt produs al științei este tehnologia care poate înlocui combustibilii fosili. Este deja folosită în cantități mici aproape peste tot în lume. Tehnologia curată pe care o avem astăzi – energia solară, energia eoliană, transportul cu baterii, rețelele inteligente și multe altele – este suficientă pentru noi să facem un pas înainte, spre un viitor mai puțin distructiv pentru planetă.
Germania, de exemplu, a transformat 40% din energia electrică regenerabilă în doar 15 ani. Astăzi se poate întâmpla de două ori mai repede.
O serie de studii diverse arată că o tranziție globală la energie electrică regenerabilă de 100%, sau aproape de aceasta, nu este deloc utopică, fiind fezabilă în viitorul apropiat. O extindere masivă a energiilor regenerabile, fără a include energia nucleară, ar putea acoperi nevoile globale de energie până în 2050, chiar și cu creșterea populației lumii. Toate investițiile din producția de combustibili fosili ar trebui să treacă la sursele regenerabile.
Un studiu recent, produs de o universitate finlandeză prevede un amestec global de energie regenerabilă, care cuprinde 69% energie solară, 18% energie eoliană, 8% hidroenergie și 2% bioenergie.
O decarbonizare completă a sistemului de electricitate până în 2050 este posibilă pe baza tehnologiei disponibile, potrivit lui Christian Breyer, expert în domeniul energiei regenerabile. “Tranziția energetică nu mai este o chestiune de fezabilitate tehnică sau viabilitate economică, ci de voință politică”, spune Breyer – și nu este singurul care afirmă acest lucru. Un studiu din 2017 de la Universitatea Stanford a ajuns la concluzii similare.
