Bătălia pentru România 2 – Diaspora

Cam așa stau lucrurile:

Înaintea decolării, stewardesele (Viorica Dăncilă, Lia-Olguța Vasilescu…) distribuie pasagerilor bomboane dulci. Nu trece mult timp după desprinderea avionului de pistă, și unii pasageri, care se întâmplă să aibă la ei o busolă, observă că zboară într-o direcție greșită. Același lucru îl văd și operatorii radar de la sol – și transmit asta echipajului –, dar Liviu Dragnea, comandantul aeronavei, și copilotul Darius Vâlcov asigură pe toată lumea că direcția e bună. Pasagerii cu busolă încep să se agite, stewardesele distribuie un nou set de bomboane, mai dulci, iar ceilalți pasageri sunt drogați cu teorii despre Pământul paralel, proiectate pe micile ecrane. Ajung să creadă că tovarășii lor de călătorie și operatorii radar se înșală cu toții, numai echipa de la conducerea avionului are dreptate, sunt deci amenințați de un complot la scară universală, așa că-i urăsc tot mai violent pe pasagerii cu busolă și pe operatorii radar. Dovada că cei în care s-au încrezut sunt în realitate pirați ai aerului va veni pesemne prea târziu.

Povestea asta ignoră totuși un element: Diaspora. Câți să fie? Patru milioane, cinci milioane? Pe mulți dintre ei politica nu-i preocupă, dar să zicem că vreo două milioane, hai, un milion știu pe ce lume trăiesc. Mă rog, nu toți merg la vot, n-ar avea cum – și, de fapt, la parlamentarele de la noi, grație unei stratageme istețe, nici n-are rost. Nu m-ar mira totuși ca într-o bună zi PSD-ul să ia hotărârea că întreaga Diasporă poate vota numai la ambasada României din Australia. Vrei cumva să-ți bagi nasul în politica noastră? N-ai decât să zbori de la Barcelona sau Milano până la Melbourne, dacă te interesează într-adevăr, însă acolo ai să găsești doar 23 de buletine de vot. Pare o glumă, dar Diaspora e cea care a interzis de cincisprezece ani PSD-ului accesul la președinție. Dacă Diaspora n-ar fi fost grosolan împiedicată să voteze în 2014, azi președinte ar fi fost Victor Ponta. Umilirea Diasporei, agresiunea împotriva ei au declanșat o reacție imediată, de o amploare care i-a năucit pe agresori.

Și acum însă, cu puțină vreme înainte de europarlamentare, Diaspora e sabotată de PSD. Poate că pentru românii din țară miza europarlamentarelor nu-i limpede, sunt în discuție chestiuni îndepărtate, mai curând abstracte, cu consecințe vagi, dar pentru cei din Diasporă miza e concretă și importantă: în joc se află viitorul lor într-o Europă care riscă, prin aplombul demolator al naționaliștilor, să se divizeze și să închidă fiecare țară între granițele ei, să obstrucționeze libertatea de mișcare și să șubrezească statutul celor veniți din alte părți ale continentului. Orice om care muncește sau își face studiile în Occident știe foarte bine că numai o politică proeuropeană îl avantajează. Or, din cauza problemelor lui Liviu Dragnea & Co. Inc. cu justiția, PSD-ul s-a văzut obligat să ducă cea mai agresivă politică antieuropeană care s-a pomenit la noi: au căzut toate măștile, discursul iese din cutumele diplomației, nici măcar la nivel formal guvernul nu mai are o înfățișare civilizată – și a ajuns să fie ostracizat. Îi convine Diasporei ca PSD să aibă un scor bun la europarlamentare? Îi convine să fie reprezentată de PSD? S-a văzut pe 10 august cam care sunt sentimentele unei mari părți din ea, și nu mă gândesc doar la cei care au reușit să ajungă la București – e în Diasporă o stare de spirit pe care o cunoaștem cu toții.

Ei bine, acum PSD-ul a devenit, prin chiar discursul lui, inamicul declarat al Diasporei, dar în privința asta n-are de ales, trebuie să dea cu tifla Occidentului – așa cum atât de elegant știe s-o facă doamna Dăncilă. Riscul pe care și-l asumă e să creeze condiții asemănătoare celor din toamna lui 2014, când a ieșit Iohannis președinte. Principalul merit al lui Iohannis este că-i un om civilizat – ceea ce, recunosc, nu-i neapărat un avantaj în lupta cu agresorii statului de drept –, dar pentru Diasporă e încurajator, măcar avem un președinte cu vederi proeuropene. Iar dacă vor fi condiții asemănătoare celor din 2014, nu-i exclus ca efectul fițuicilor tricolore vârâte de poștă pe gâtul pensionarilor și consecințele infectării cu Antena 3 și RTV să fie anulate de un telefon primit de la Barcelona sau Milano, ori, mai știi?, poate chiar de o vizită în țară, că tot se apropie Paștele – un telefon sau o vizită ca o cură de detoxifiere. Și uite că iarăși ne punem speranțe în Diasporă. Pe 10 august am aplaudat-o, nu-i exclus să mai avem ocazia.