Guvernantii recunosc faptul ca sistemul public de pensii se apropie de fundul sacului. Asa cum a fost el gandit cand i s-au pus bazele, ca o promisiune sociala fata de batrani, pentru a avea un venit care sa le asigure un nivel minim de subzistenta, sistemul de pensii s-a transformat cu deceniile, intr-o iluzie in care toti ne punem baza, fara sa luam in calcul ca aceasta normalitate s-ar putea sfarsi brusc.
Putini oameni cunosc adevaratul scop al sistemelor de pensii si cinismul pe care sunt ele construite, oricat de „dragut” suna conceptul acesta de a fi rasplatit de societate pentru anii de munca.
Pentru a intelege fenomenul social trebuie sa ne ducem undeva in Germania anilor 1890. Atunci, Otto von Bismarck, unificatorul Germaniei, care este recunoscut ca fiind parintele sistemului de pensii, a pus bazele unui astfel de program, care avea insa niste particularitati pe cat de dure, pe atat de eficiente.
Bismarck a stabilit varsta de pensionare la 70 de ani desi durata medie de viata in Prusia la vremea respectiva abia depasea 45 de ani. Numarul celor care ajungeau sa se bucure de pensie era, evident foarte redus, ceea ce mentinea balanta sociala indreptata mai mult catre cei care contribuie, decat catre cei care consuma.
Mai mult decat atat, pensiile platite nu ajungeau pentru a supravietui, ele reprezentau mai degraba un venit suplimentar. Batranii se intretineau in continuare din munca, fiind si ajutati de copii, nepoti, sau alte rude. Sistemul public de pensii din Romania se bazeaza pe o buna parte din aceasta structura, doar ca factorii care nu coincid, duc inevitabil la prabusirea sistemului in viitorul apropiat.
In Romania, varsta de pensionare este cu aproximativ 5-8 ani mai redusa, desi guvernantii actuali iau in calcul o eventuala marire a varstei de pensionare la 70 de ani, pentru inceput, ca varianta optionala. Cinic sau nu, adevarul este ca sistemul public de pensii este construit pentru a oferi sprijin cat mai putin timp, nu pentru ca pensionarul sa consume fonduri inca 30 de ani.
Or, dezvoltarea societatii in ultimele decenii a dus adus o presiune uriasa asupra sistemului de pensii si din perspectiva cresterii sperantei de viata. Medicina a evoluat, piata farmaceutica la fel, la fel si asistenta medicala, care ofera pachete si servicii gratuite pentru varstnici, ce contribuie la cresterea sperantei de viata.
Astfel, pensionarii traiesc mai mult, consuma mai mult, lucru ce nu corespunde principiului pe care e fondat sistemul de pensii. La aceasta crestere a sperantei de viata se adauga si sporul negativ al populatiei Romaniei. Natalitatea este foarte scazuta si principiul „copiii se nasc mereu”, care sta si el la baza sistemelor de pensii, nu prea mai e de actualitate.
De asemenea, schema nemteasca se bazeaza pe contributivitate, mai exact, pe faptul ca numarul celor care contribuie trebuie sa fie mai mare decat al celor care consuma. Or, Romania e macinata in ultimii ani de un exod masiv de forta de munca, iar companiile private din tara se confrunta cu o criza de personal foarte profunda si nu gasesc efectiv oameni pe care sa ii angajeze.
Se estimeaza ca e nevoie de 1 milion de angajati pe piata muncii din Romania, asta in timp ce, numarul celor care contribuie si numarul celor care consuma, sunt aproape egale.
Pe de alta parte, probabil singurul punct in care se potriveste schema nemteasca cu realitatea Romaniei din 2020 e reprezentat de nivelul pensiilor. Extrem de mic. Pensia minima obligatorie in Romania abia depaseste 800 de lei, o suma care, unui pensionar, cu nevoi speciale de alimentatie si medicamentatie, nu ii este un ajutor, ci mai mult o condamnare la umilinta.
In schimb, sistemul de pensii din Romania are si niste veleitati mai deosebite in sensul in care exista niste categorii sociale care incaseaza mii de lei, zeci de mii de lei lunar, sub titlul de „pensie speciala”.
Ministrul Finantelor Publice, Florin Catu, spunea zilele acestea ca, daca sistemul nu va fi reformat complet, celor nascuti dupa anii ’70 nu va mai avea cine sa le plateasca pensii. Pentru ca sistemul actual functioneaza ca un Caritas. Cine contribuie azi, plateste direct pensii, banii nu ajung in vreun fond de rezerva, din care muncitorii de azi sa aiba garantia ca isi primesc si ei banii peste 20-30 de ani.
Practic, romanii traiesc doar in prezent, fara nicio garantie de viitor, in timp ce sunt incurajati, tot ei, sa stranga cureaua si mai mult si sa economiseasca bani in fondurile de pensii private.
Fonduri de pensii private despre a caror evolutie in urmatoarele doua-trei decenii nu avem, din nou, garantii palpabile. Cine stie ce va fi, si cum vor evolua lucrurile, legislatia, economia nationala, mondiala, daca va mai veni vreo criza, daca se va intra in faliment si cine va raspunde ca un back-up pentru un fond privat, daca vedem ca un sistem public se prabuseste sub ochii nostri.
Motivul pentru care s-a ajuns aici este lipsa de viziune a Guvernelor anterioare, care s-au succedat degeba la putere. Nu era greu de rezolvat ecuatia urmatoare: Cei care contribuie sunt tot mai putini, natalitatea e tot mai redusa si ca speranta de viata a crescut. Doar avand aceste date, pe fir logic apare concluzia ca sistemul public de pensii nu mai poate sta mult in picioare, fara sa fie reformat. Dar nici macar reformat nu trebuie sa fie, intr-o societate romaneasca in care daca se ofera un privilegiu si este luat, romanii considera ca li se taie un drept, ci trebuia adaptat din timp, ca socul social sa nu fie resimtit.
Cineva capabil si interesat cu adevarat de viitorul Romaniei, nu doar de urmatorii patru ani de mandat trebuia sa se gandeasca ca inevitabilul se va produce si trebuiau luate masuri „din mers” ca sa tina pasul cu evolutia societatii.
Acum, e prea tarziu si daca ma intrebati pe mine, eu chiar cred ca generatiile nascute poate nu dupa ’70, dar dupa ’80, in mod cert, nu vor mai primi pensie la batranete, daca nu se schimba nicio regula din actualul sistem, dar si in ceea ce priveste exodul fortei de munca sau cresterea natalitatii, in invatamant, in reinfiintarea scolilor profesionale, precum si in inasprirea conditiilor de absolvire a studiilor superioare.
Sursa: manager.ro
