Primul test de deviere al unui obiect spațial. Modificarea traiectoriei acestuia va fi confirmată sau nu, în săptămânile următoare.
La ora 2.14 minute (ora României), sonda DART, cu o greutate de 570 de kilograme a lovit cu o viteză de 24.000 de km/h asteroidul care cântărește peste 5 milioane de tone și are un diametru de peste 160 de metri.
Acestea sunt ultimele imagini transmise către Pământ înainte de impact:
Înainte de coliziune, un mic satelit în formă de cub a fost lansat de sonda DART, cu misiunea de a confirma impactul. NASA a confirmat faptul că DART a lovit cu o eroare de 17 metri (acceptabilă) Dimorphos și a explicat că misiunea este un succes, chiar dacă nu știm deocamdată dacă DART a deviat sau nu Dimorphos de pe traiectoria sa. Aceasta va fi recalculată de astronomi în următoarele săptămâni, dar testul în sine a constat în capacitatea unei nave terestre de a se ghida singură, la milioane de kilometri de Pâmânt, în urmărirea și interceptarea unui corp ceresc.
- Advertisement -
Oamenii de știință au explicat că, spre deosebire de scenariile de filme, o apărare eficientă a Terrei nu și-ar putea propune să distrugă un asteroid, care s-ar sparge apoi în mii de bucăți, mult mai greu de urmărit fiecare, ci doar să-i devizieze puțin traiectoria, ceea ce, pe o distanță de milioane de kilometri, ar face diferența. În cazul lui Dimorphos, NASA se așteaptă ca viteza pietrei spațiale (care are totuși mărimea unui stadion) să încetinească cu doar 1%.
Purtătorul de cuvânt al NASA, Glen Nagle a spus că testul este abia primul dintr-o serie de “misiuni de protecție planetară”: “Vrem să avem o șansă mai mare decât au avut dinozaurii în urmă cu 65 de milioane de ani. Tot ce puteau ei face era să se uite în sus și să spună vai, un asteroid!” Nagle face referire la teoria potrivit căreia dinozaurii au dispărut ca urmare a schimbărilor climatice produse de lovirea Pământului de către un asteroid.
Deși niciun asteroid cunoscut cu o dimensiune mai mare de 140 de metri nu are o șansă semnificativă de a lovi Pământul în următorul secol, se estimează că au fost identificate până acum abia 40% dintre pietrele spațiale care vor trece prin apropierea planetei noastre.
Misiunea DART nu a reprezentat nicio amenințare pentru umanitate, pentru că Dimorphos a fost ales ca țintă tocmai pentru că traiectoria sa nu se intersectează nicicum cu cea a Terrei.
Știrea în forma inițială:
Ținta DART (Double Asteroid Redirection Test) este sistemul de asteroizi Didymos, relativ apropiat de Pământ, format din doi asteroizi, de mărimi diferite, și care se învârt unul în jurul celuilalt. Misiunea vizează devierea celui mai mic. Cei doi asteroizi sunt aflați cam la jumătatea distanței dintre Pământ și Soare, Dimorphos, care are 160 de metri lungime, fiind un fel de lună pentru Didymos, care are 780 de metri lungime. Ținta misiunii DART este asteroidul mai mic, Dimorphos, și a fost ales nu pentru că ar constitui o amenințare pentru Pământ, ci, pentru că, speră cercetătorii, impactul cu proiectilul trimis de pe Pământ ar trebui să îi modifice viteza cu 0,4 mm/secundă, ceea ce, pe o durată de milioane de kilometri, ar trebui să îi schimbe traiectoria.
Conform planului inițial, cu 10 zile înainte de impact, din sonda trimisă s-a desprins un mic satelit care are două camere. Acestea vor fi folosite pentru a documenta efectele impactului, capturând imagini unice cu suprafața asteroidului și cu bucățile rezultate după impactul sondei.
La trei minute de la impact, satelitul de observație va zbura pe lângă asteroid astfel încât să confirme impactul și să surprindă primele evoluții. Ulterior, astronomii vor calcula dacă impactul a deviat sau nu traiectoria asteroidului.
Misiunea DART este foarte importantă pentru o eventuală strategie de apărare, deoarece ar urma să demonstreze că oamenii ar putea să devieze, dacă va fi cazul, un asteroid care s-ar îndrepta către Pământ.
Oamenii de știință au explicat că, spre deosebire de scenariile de filme, o apărare eficientă a Terrei nu și-ar putea propune să distrugă un asteroid, care s-ar sparge apoi în mii de bucăți, mult mai greu de urmărit fiecare, ci doar să-i devizieze puțin traiectoria, ceea ce, pe o distanță de milioane de kilometri, ar face diferența.
Misiunea a fost o colaborare între NASA și ESA (Agenția Spațială Europeană), inclusiv cu participarea Agenției Spațiale Române (ROSA).
Misiunea internațională AIDA (Asteroid Impact and Deflection Assessment), cu cele două componente ale sale: componenta americană DART, care a avut rolul de a lovi satelitul asteroidului și cea europeană, HERA, care a avut rolul de a observa dacă s-a reușit sau nu devierea asteroidului, precum și eventualele modificări ale suprafeței acestuia.
România a furnizat câteva elemente esențiale în succesul misiunii europene. Expertiza românească a ajutat HERA să ajungă la asteroid și să măsoare foarte precis deviația acestuia în urma impactului cu DART. De asemenea, a sprijinit și unul din primii doi „cubesats deepspace” ai ESA să se apropie de asteroid.
Vezi știrea inițială aici:
https://www.stirigrecia.eu/misiune-test-pentru-nasa-si-intreaga-omenire-care-este-rolul-romaniei/
