Cea de-a doua Zi Națională a Greciei este sărbătorită în amintirea dimineții zilei de 28 octombrie 1940, când ambasadorul italian la Atena, Emmanuelle Grazzi, i-a înmânat premierului grec Ioannis Metaxas un mesaj ultimativ din partea lui Mussolini. În acest mesaj, Il Duce pretindea libera trecere a trupelor italiene prin Grecia către „puncte strategice” nespecificate din interiorul țării.
Grecia menținuse relații prietenești cu Germania Nazistă, în special în domeniul economic și premierul s-a așteptat poate la o reacție în sprijinul țării sale din partea aliatului Italiei. Metaxas a respins ultimatumul cu cuvintele „Alors, c’est la guerre” („Ei bine, acesta e războiul”). Dorința grecilor de a rezista a putut fi rezumată într-un singur cuvânt: Οχι (Ohi), „Nu” în limba greacă. După numai câteva ore, armata italiană a declanșat atacul împotriva Greciei din bazele deținute în Albania.
De la evenimentul din 28 octombrie 1940, Grecia sărbătorește „Ziua demnității”, comemorând eroii căzuți în lupta antifascistă. Se organizează parade militare și manifestații cultural-artistice, iar traficul este oprit. Orașele de coastă organizează parade navale însă cel mai mult se sărbătorește în Atena și Salonic. În acesta din urma mai cu seamă pentru că este o triplă sărbătoare: ziua Sfântului Demetrios – patronul orașului, ziua în care a ieșit de sub dominația otomană și nu în ultimul rând, Ziua marelui Nu.
Pentru Grecia această zi are, pe lângă însemnătatea istorică, o importantă morală aparte. Amintește de valorile elene și, dintre toate, cel mai mult, de demnitate.
