Tragedia greaca ii bantuie pe decidentii europeni si internationali de peste cinci ani iar acum negocierile sunt blocate, bancile elene atarna de un fir de par iar numaratoarea inversa se apropie de final.
Pentru ca apocalipsa financiara se apropie din ce in ce mai tare de Atena, toata lumea, de la creditori la investitori si deponenti se intreaba ce urmeaza.
Cateva lucruri sunt clare:
-Grecia trebuie sa dea Fondului Monetar International circa 1,7 mld. dolari luna aceasta
-In iulie si august, Banca Centrala Europeana (BCE) trebuie sa primeasca si ea 6,8 mld. euro
-Programul de bail-out sustinut de zona euro expira pe 30 iunie, iar creditorii refuza sa elibereze fondurile ramase, de 7,2 mld. euro, inainte ca Atena sa se supuna conditiilor de austeritate impuse
Timpul se scurge implacabil, iar un semn deloc bun este ca guvernul german, potrivit publicatiei Bild, s-a apucat deja sa faca planuri pentru un faliment grecesc.
Cei care se asteapta la o rezolvare clara a statutului Greciei in uniunea monetara cu 19 tari membre ar putea avea multa vreme de asteptat.
Adoptarea euro a fost intotdeauna vazuta ca un bilet doar „dus”, asa ca nu exista niciun precedent pentru o iesire.
Urmatoarele faze pentru Atena variaza de la mentinerea euro pana la un divort catastrofic de uniunea monetara.
Jumatatile de masura sunt si ele posibile, cum ar fi circulatia mai multor valute, cu oferirea de ajutoare pentru plata datoriilor in moneda straina.
Si mai neclar este cine va da lumii vestea – si cum – ca Grecia a intrat in lumea economica de dincolo. Posibilii mesageri ar putea fi premierul Alexis Tsipras, seful BCE, Mario Draghi, presedintele UE, Donald Tusk sau presedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Junker.
Bloomberg a intrebat economisti, investitori si fosti lideri politici despre poate sa urmeze si cum se vor desfasura lucrurile.
Scenariul A – Evitarea Grexit-ului
Tsipras, al carui partid, Syriza, a castigat alegerile din ianuarie promitand renuntarea la conditiile dure ale acordului de bail-out, capituleaza in fata conditiilor puse de creditorii tari.
Pus sa aleaga intre expulzarea efectiva din zona euro si impunerea austeritatii pentru a primi noi imprumuturi, Tsipras alege banii, iar BCE continua sa-i sustina sistemul financiar.
Chiar daca ajutorul banesc vine, zilele guvernului sunt numarate pentru ca cei mai radicali suporteri se revolta. O noua coalitie guvernamentala este formata, cu sprijin din partea opozitiei pro-europene si a aripii moderate a Syriza – sau se organizeaza noi alegeri.
Apartenenta Greciei la zona euro este asigurata pentru ca noi imprumuturi sunt folosite pentru a returna finantarile acordate de BCE si FMI.
Atena primeste termeni mai favorabili pentru imprumuturile din bail-out. Acest lucru va ajuta la imblanzirea maniei populare impotriva noului val de masuri fiscale.
Totusi, taierile prevazute de acord sugruma economia, intarziind revenirea Greciei din cea mai lunga recesiune inregistrata vreodata
Scenariul B – Hotel California
Ministrul de finante grec, Yanis Varoufakis, a descris apartenenta la euro folosind un vers din celebrul cantec din 1976 al fomatiei Eagles: “You can check out any time you like, but you can never leave.” („Poti sa faci check-out cand doresti, dar nu poti niciodata sa pleci”).
Tsipras poate sa dea gres in a gasi un compromis intre ce vor guvernul german, factiunile comuniste ale propriului partid si alti creditori ai tarii. Cumva, insa, reuseste sa tina Grecia oficial in zona euro.
Fondurile de bail-out – singura sursa de fonduri a Greciei – raman amanate. Cu liderii politici ai Europei reticenti sa actioneze, Banca Centrala Europeana rationalizeaza Asistenta Financiara de Urgenta, tinand astfel Grecia „pe aparate”.
Situatia inseamna impunerea de controale ale capitalului – pentru ca nu exista destul cash pentru a satisface cererea – dupa o vacanta bancara.
Aceasta varianta are doua variante de final, scrie Bloomberg: „Hopa Mitica” si „Check Out”
Scenariul B1 – : „Hopa Mitica”
Controlul capitalului inseamana limitarea retragerilor si transferurilor bancare. Consecintele dramatice il forteaza pe Tsipras sa ajunga la un compromis.
Sondajele de opinie arata ca cei mai multi dintre greci – intre doua treimi si trei sferturi din populatie – vor sa stea in zona euro „cu orice pret”.
Tsipras face o noua coalitie cu parlamentarii din partidele de opozitie pro-europene. Un guvern de uniune este format si Grecia ramane in uniunea monetara, dar se declanseaza o noua recesiune.
Scenario B2 – „Checking Out”
Cu bancile inchise, situatia politica se deterioreaza si revolta populara se intensifica, iar Germania este aratata cu degetul ca principalul oponent al tarii. Sondajele de opinie arata trecerea spre dorinta de rupere de zona euro.
Controlul capitalului acorda guvernului spatiu de manevra pentru a tipari o noua valuta sau hartii de valoare pentru platile interne. Noua „hartie” se prabuseste, reflectand fundamentele slabe ale economiei ce deja se micsorase cu un sfert din 2008 incoace.
Guvernele din zona euro acorda Greciei un imprumut de despartire in valuta forte. Scopul este evitarea unui colaps economic total, care ar crea un stat distrus intr-o regiune critica din punct de vedere strategic.
Datoria Greciei catre entitatile publice este restructurata, cu conditia sa fie returnate imprumutirle acordate de FMI, fie cu ajutorul fondului de criza al zonei euro, fie din creditul acordat la despartire.
Grecia ramane izolata de pietele prin care ar putea sa se imprumute prin obligatiuni. Cele mai multe companii si banci dau faliment.
Unele depozite bancare sunt confiscate pentru a recapitaliza sistemul financiar facut tandari sau convertite in noul mijloc de schimb.
Restructurarea datoriei din 2012 i-a asigurat deja pe greci ca statul nu va trebui sa plateasca principalul din cele mai multe imprumuturi pentru urmatorii ani si doar dupa ce economia se stabilizeaza.
Atat noua valuta, cat si euro circula in paralel. Grecia ar putea sa nu iasa oficial din zona euro – usa ramane deschisa pentru o intoarcere daca isi revine – dar tara se chinuie intr-un purgatoriu financiar.
Scenariul C – „C” de la Catastrofa
Grecia se separa de zona euro printr-un faliment dezordonat, cu demonstratii populare si adancirea saraciei pentru cei mai multi dintre cetatenii ei, cu guvernul dand vina pentru tot pe germani.
Nu se ofera ajutor pentru sprijinierea noii monede si pentru plata obligatiunilor emise si aratelor catre FMI. Asta declanseaza clauzele de default in relatia cu toti creditorii.
Guvernul si bancile se prabusesc, ceea ce inseamna ca vor trece ani de zile pana la aparitia unui nou sistem bancar. Economia greaca plonjeaza intr-o noua recesiune.
Lovitura data de cel mai mare faliment din istoria capitalismului readuce si Europa in recesiune si pune presiune pe tarile din zona euro vulnerabile, precum Italia.
Resentimentele duc si la iesirea Greciei din Uniunea Europeana. Ideea ca intrarea in zona euro este reversibila agita puternic pietele financiare globale.
Implozia economica deschide calea extremistilor, fie ei de dreapta sau stanga, sa preia puterea. Grecii care pot, parasesc tara.
Tulburarile arunca indoieli si asupra apartenentei Greciei la NATO. Un nou – si instabil – guvern se apropie de Rusia pentru a primi ajutor, oferindu-i lui Vladimir Putin un picior de pod in Marea Mediterana.
